Femeia în prostituție
Sunteți frumoasă,
Sora mea!
Esti frumoasa, atat de frumoasa! Ochii tăi sunt fascinanti, strălucesc și totuși sunt infinit de triști. Simt această tristețe și devin și eu tristă. ce-mi spui? Ma gandesc. Acum văd inima ta și trebuie să zâmbesc. Acolo văd o fată tânără, un copil. Văd nevinovăția ta Văd că aveți multe vise și atâta energie. Vă văd puterea, determinarea și curajul de a lupta. În ochii tăi te pot vedea și-mi atingi inima!
Aceste cuvinte sunt poetice, dar ele corespund adevărului. Când mergem în bordeluri, studiouri, cluburi de noapte și la femeile de pe stradă, le întâlnim la nivelul ochilor. Adică, întâlnim o femeie, o soră, o persoană. Ne simțim solidari cu femeia. Povestea lor, pe care nu o cunoaștem întotdeauna, dar pe care o simțim cumva, ne atinge.
Am adresat o serie de întrebări unui număr de 63 de ONG-uri( organizațiineguvernamentale) din 18 țări pentru a afla mai multe despre prostituție și despre munca în rândul prostituatelor. Această anchetă a adus rezultate clare, în special în ceea ce privește țările de origine ale persoanelor în cauză. În medie, în Europa, femeile din România formează de departe cel mai mare grup, urmate de femeile din Nigeria, din Bulgaria, iar femeile din Ungaria formează al patrulea grup ca mărime. În unele țări, se întâmplă ca o naționalitate să apară mai frecvent, cum ar fi, de exemplu, în Austria, în cazul femeilor chineze, care sunt puternic reprezentate, dar care sunt mult mai puțin frecvente în alte țări.
Potrivit unor experți, România a fost de câțiva ani centrul Europei de comerț sexual. Ce înseamnă asta pentru o țară ca România? Are acest lucru vreo semnificație pentru numeroasele biserici românești din Europa de Vest, adică tocmai în țările în care femeile române sunt exploatate în prostituție? Nu ar trebui ca aceste biserici să accepte cumva misiunea de a fi alături de cei care sunt exploatați? Viziunea noastră este ca bisericile din România să sponsorizeze familia unei femei din țara de origine pentru perioada în care aceasta se află într-un adăpost (adică fără să câștige nimic). Există deja discuții în acest sens cu diferite biserici.
Conform studiului nostru, în întreaga Europă, procentul mediu al femeilor care se prostituează și care au copii este de 58%.
În România, mulți copii cresc fără părinți, deoarece aceștia lucrează în străinătate. Se vorbește de orfanii migrației. Iată ce are de spus un expert:
…. Adevăratul prejudiciu provine din lipsa de siguranță emoțională a copiilor – aceștia nu știu nici când și nici pentru cât timp părinții lor s-ar putea întoarce în viața lor.
În aproape toate cazurile, tânăra mamă este singurul furnizor. În societățile patriarhale nu este obișnuit ca o femeie să-și revendice drepturile în instanță. Prin urmare, în cele din urmă, femeia este cea care poartă responsabilitatea financiară pentru întreaga familie. După ce am întâlnit mii de mame în această situație, din păcate nu cunoaștem niciun caz în care tatăl să plătească pensie alimentară.
În astfel de familii asistăm mereu la un fenomen care se răspândește permanent: feminizarea sărăciei. Acesta este termenul folosit atunci când o gospodărie este condusă de o femeie fără sprijinul unui bărbat care să câștige un salariu.
Din păcate, în multe țări, alocațiile pentru copii sau asistența socială sunt fie inexistente, fie insuficiente. Astfel, acest ajutor din partea autorităților este adesea refuzat femeilor. De asemenea, nu există ajutor din partea familiei dacă părinții sunt șomeri sau bolnavi.
„Dar adevăratul rău este lipsa de siguranță emoțională a copiilor – neștiind când și pentru cât timp ar putea să reapară părinții lor.” Thorpe, 2014
https://www.un.org/womenwatch/daw/followup/session/presskit/fs1.htm, UN Women
Multe femei care lucrează în prostituție provin din societăți colective. Acestea se caracterizează prin faptul că bunăstarea individului trebuie să fie subordonată bunăstării familiei – și aceasta înseamnă adesea familia extinsă. Individul, în acest caz femeia care se prostituează, se sacrifică pentru bunăstarea copiilor sau a întregii familii. Aici putem vedea în mod clar cum prostituția este de fapt un efect al structurilor sociale patriarhale. Poziția socială inferioară a tuturor femeilor este astfel consolidată și devine o altă formă de violență împotriva femeilor.
Prostituția are prea des prea puțin de-a face cu alegerea liberă a unei persoane. Nu se poate vorbi de o alegere liberă dacă prostituția este singura alternativă pentru a evita să se prăpădească în sărăcie. Am auzit multe povești, cum ar fi cea a unei tinere care a plâns în fața noastră într-o seară. Ea trebuie să lucreze în prostituție pentru a strânge bani pentru a-și trata mama care suferă de cancer.
În plus, multe femei au fost înșelate. Li s-a promis o slujbă bună în Europa de Vest. Sau li s-a spus că vor trebui să lucreze în prostituție doar pentru o perioadă foarte scurtă de timp. Mulți se simt apoi rușinați pentru că s-au îndrăgostit de persoane care i-au înșelat sau pentru că au luat o decizie greșită. Dar acest lucru nu schimbă faptul că familiile au în continuare nevoie de sprijinul lor financiar. Așa că merg mai departe.
În cadrul interviurilor individuale, un membru al personalului a întrebat unele femei cum pot suporta să se culce cu atât de mulți bărbați în fiecare zi. Toți respondenții au spus: „Opresc tot ce am sub cap, mă gândesc doar la bani.
O astfel de disociere este o strategie de supraviețuire. Îi ajută să continue să lucreze și ia diferite forme. De exemplu: „Prostituție” este denumirea pe care o dau muncii lor. Această denumire creează o anumită distanță. Mulți dintre ei folosesc, de asemenea, un nume de lucru. (Întotdeauna ne bucurăm foarte mult când o femeie ne spune numele ei adevărat). Dar prostituția nu este o slujbă ca oricare alta. Din acest motiv, ne este de asemenea imposibil să le descriem pe aceste femei ca fiind pur și simplu lucrătoare sexuale. Prostituția nu este o slujbă ca oricare alta, deoarece implică adesea exercitarea puterii, depășirea limitelor și violența. Nu există drepturi de muncă pentru prostituate, nu există concedii sau ore de lucru reglementate – la urma urmei, multe dintre ele lucrează non-stop – și nu există nicio prevedere pentru o pensie ulterioară. Nu există nicio protecție legală pentru prostituatele însărcinate. Multe femei ne spun: „Sunt distrusă, inima mea este frântă, nu mai am nimic”. Cercetările confirmă faptul că femeile care se prostituează sunt foarte des diagnosticate cu tulburări de stres post-traumatic.
Stăm în fața ușii unui bordel. Există un bilet pe ușă, iar ceea ce citim acolo, modul în care această femeie se prezintă și ceea ce oferă, aproape că ne taie răsuflarea – chiar și nouă, care suntem obișnuiți cu multe. Așa că ne așteptăm la o femeie împietrită, încrezătoare în sine, care stă ferm în viață și știe cum să se descurce cu bărbații. Batem cu încordare la ușă, apoi ne aflăm în fața unei tinere mici, dulci și oarecum timide. Îi zâmbim și îi prezentăm oferta noastră, în speranța că poate simți puțin cum o vedem. Ea este importantă pentru noi. Ce sa întâmplat în viața ei? Cine le folosește în scopurile lor? Cum a ajuns ea în acest punct? Atâtea întrebări fără răspuns, dar ne vom întoarce și sperăm că și viața ei se va schimba în bine.
Femeile sunt abuzate și umilite cu limbaj vulgar de clienți, de societate, de mașini care trec. Noi, pe de altă parte, vrem să o încurajăm pe fiecare, să îi spunem cât de frumoasă este și că viața ei are valoare. Vrem să-i amintim de visele ei, care sunt ascunse adânc în interiorul ei. Am dori să-i încurajăm să spere din nou și să îndrăznească lucruri noi. Vrem să fim alături de ea și să-i spunem: „Nu ești o victimă – ești o supraviețuitoare!”.